Sursă: Zf.ro
Claudia Sofianu, Partener și People Advisory Services Leader la EY România, afirmă că munca nu se desfășoară într-un vid, ci în contextul economic și social actual, caracterizat de presiuni crescute asupra angajaților.
Într-un interviu recent, ea subliniază că, în condițiile în care piața muncii din România devine tot mai tensionată, nu mai este vorba doar despre cât muncim, ci și despre felul în care muncim și dacă acest mod poate susține performanța pe termen lung.
Studiul „Echilibrul muncă – viață personală” (2025) realizat de Consiliul Economic și Social evidențiază această presiune sistemică, cauzată de program prelungit, digitalizare și responsabilități familiale. În 2025, românii lucrau în medie 38,8 ore pe săptămână, peste media UE de 36 de ore, iar rata de ocupare pentru grupa 20-64 de ani era de 69,5%.
Impactul modului de muncă asupra sustenabilității și performanței
Conform studiului, modul în care este organizată munca influențează direct deciziile de retragere din piața muncii, schimbarea domeniului sau plecarea din țară. Programul rigid și volumul mare de sarcini nu doar obosesc angajații, ci și determină fluctuații de personal și dificultăți în atragerea talentelor.
- Program prelungit și volumul ridicat de sarcini
- Lipsa flexibilității în organizarea muncii
- Oboseală și decizii de retragere din piața muncii
- Plecare în străinătate pentru oportunități mai bune
- Impact asupra productivității și fluctuației de personal
Contextul actual al pieței muncii din România
În 2026, piața muncii din România se confruntă cu provocări majore, precum deficitul de forță de muncă, migrația și lipsa competențelor. Deși se vorbește despre echilibrul muncă – viață personală, miza reală este sustenabilitatea modului de muncă, pentru a evita efecte negative precum absenteismul sau plecarea angajaților.
Pentru companii, aceste probleme se traduc în fluctuație de personal, productivitate scăzută și dificultăți în atragerea talentelor. În plus, angajații nu mai sunt motivați doar de salariu, ci și de modul în care munca este organizată, pentru a putea menține un echilibru sănătos între viața profesională și cea personală.
Astfel, discuția despre echilibrul muncă – viață personală devine o prioritate pentru sustenabilitatea economică și socială a României în următorii ani.